Ce fac, de fapt, ursitoarele?

Cu siguranta v-ati intrebat "ce fac, de fapt, aceste ursitoare care vor veni la petrecerea de botez a copilului meu?"

DEX-ul ne spune ca "a ursi" inseamna "a hotărî dinainte soarta unei fiinte sau a unui lucru; a meni, a predestina", dar si "a face cuiva farmece, vrăji". O astfel de definitie poate fi un pic suspecta pentru unele persoane, daca am folosi-o pentru a descrie ceea ce facem noi.

Atunci cand am conceput sceneta ne-am documentat temeinic, pentru a avea o baza reala, astfel ca am citit povestile si legendele romanesti, dar si pe cele ale Europei occidentale, in care apar aceste fiinte de basm. Doar ca nicaieri ursitoarele nu sunt descrise si nici ceea ce spun ele exact nu este mentionat. Dar ne-am dat seama ca sunt imagini ale unui subconstient colectiv, ale unei culturi comune, de aceea ele apar la civilizatii diverse, intinse pe mari spatii geografice. Astfel incat am facut apel la imaginatie si intuitie pentru a crea niste personaje, texte si actiuni care sa se asemuiasca imaginii tuturor despre ursitoare, iar aparitia noastra si ceea ce spunem sa nu necesite explicatii suplimentare.

Pe o muzica serafica, aparem una cate una, diferite ca aspect si comportament, pentru ca avem puteri, intentii si personalitati unice, iar primul lucru pe care il facem este sa ne prezentam. Nu stii cum sa privesti o entitate, daca nu stii ce este si de unde vine.

Fiecare dintre noi isi ofera apoi darul sau pruncului – nu lucruri meschine, materiale si trecatoare, ci puteri pe care nimeni nu i le va putea lua vreodata! Nu vom dezvalui aici despre ce este vorba, caci doar cei alesi (si cei care ne cheama) au dreptul sa stie.

Dar noi nu suntem doar cele care aduc daruri copilului, ci si cele care il indruma de-a-lungul firului vietii. De aceea, in acest moment crucial al vietii, toata intelepciunea noastra o condensam in sfaturi cu grija alese si bune de urmat.

Iar in final, ca pruncul sa ramana linistit, ii cantam cu dragoste si dor, asa incat nu doar el, ci si parintii si invitatii raman vrajiti si se simt ca in lumea povestilor in care ne cufundam atunci cand inca mai eram copii.


Vrajile noastre sunt bune, si cea mai mare putere pe care o avem e aceea de va aduce zambetul pe buzele dumneavoastra.

Un nou membru al echipei ursitoarelor

Datorita faptului ca Ramona (ursitoarea puterii si a curajului) a plecat la Timisoara, a trebuit sa gasim o inlocuitoare. Nu am facut un casting, pentru ca cea mai potrivita ni s-a parut a fi Mihaela, sora Cristinei, care ne-a mai ajutat si cu alte ocazii. Este tot din bransa artistilor, fiind flautista :)

In concluzie, de-acum inainte, pe langa urarile ursitoarelor, veti avea la final si un micro-recital live de flaut si voce (Cristina e o soprana minunata). Nu va speriati, nu e nimic strident sau prea pretentios, ci un moment foarte placut si indragit de copii, parinti, bunici si mai ales invitati!

Cine intruchipeaza ursitoarele?

Aveti tot dreptul sa va intrebati cine sunt cele care vin la petrecerea dumneavoastra.
Sunt niste persoane care nu au nici o legatura cu lumea artistica? Sunt niste fete care au invatat pe de rost un text si il spun asa cum pot ele?
Cred ca nu doriti astfel de ursitoare, care sa nu aiba prezenta de spirit, sa se balbaie sau pur si simplu sa faca un moment fad, sters, fara nici un pic de culoare sau stralucire.

Ursitoarele noastre sunt absolvente ale Academiei de Arte George Enescu si angajate de ani buni ale unor institutii de cultura din Iasi. Meseria lor este spectacolul, asta fac zilnic, apar pe scena, recita, canta, danseaza si interactioneaza cu publicul.

Cristina, de exemplu, este ursitoarea iubirii si este persoana cu cel mai mare lipici la copii din cate exista. O ursitoare mai captivanta decat Ramona, atunci cand vorbeste despre sanatate si curaj, nu veti gasi! Iar Iulia, intruchiparea intelepciunii, este ea insasi un spectacol de haz si voie buna!

Momentul ursitoarelor nu inseamna doar o etalare de rochii, sau un text spus ca o reteta de bucatarie, ci un mini-spectacol de teatru, cu interpretare si joc scenic! Iar asta nu poate fi facut de catre oricine, din pacate...

Patru ani de cand ursim

Anul acesta se implinesc patru ani de cand mergem la petreceri de botez doar pe baza recomandarilor. Totul a inceput ca o surpriza pentru o prietena comuna, apoi am fost chemati la alta familie, apoi familia respectiva au devenit nasi... si asa mai departe.

Daca la inceput aveam emotii si textele mai schiopatau, iar costumele erau mai mult improvizate, astazi nu ne mai pierdem cu firea si putem improviza indiferent de ce surprize apar (pentru ca apar tot timpul!).

Nu ne-am propus sa facem o afacere din asta, dar cu fiecare telefon care suna, chemandu-ne, am devenit tot mai intrigati, intr-un mod placut. Nu ne-am facut nici un fel de publicitate, nu am dat anunturi, nu am lipit afise, nu avem un site (in afara de acesta). Cei care ne-au chemat si cei care ne-au vazut au fost agentii nostri de publicitate, persoanele de relatii publice si in acelasi timp ne-au devenit si prieteni!